E rău.
Și doar speranța că mâine va fi și mai rău
ne ține-n viață.
Însă noi,
sperăm cu o așa putere
încât deodată mâine este azi
și este foarte rău.
Însă noi,
cu-o ultimă putere mai sperăm o dată.
Și, deodată, mâine este ieri
și este foarte rău.
Cât vezi cu ochii-n jur
e foarte rău:
o mare de plumb,
cu valuri mici și dulci.
Trecem pe lângă
insule tăcute și albastre
ce unduie pe valuri
ca pete de ulei
și motorină.
Și acum e bine,
căci e foarte rău,
iar răul
s-a stabilizat la cota
supremă.
Mai rău nu poate fi nici în trecut.
Editura Charmides 2010
cartea Alcool
@bott