Vlad Pâslaru – poem

 

Iar latră câinii
gândului în mine
Ş-icoane triste
storc lacrimi de nisip…
Cum s-ar dori tăcerea
vărsată în revoltă:
să fulgere privirea,
să cadă piatră slova,
mânia zbuciumată,
crescută-n umilinţă,
să-şi scuture privirea
pe feţe speriate,
vopsite cu ruşine,
mascate cu dreptate…
Deşert de mine şi de dânşii,
a doua zi pustiu să trec,
fără să-mi pese că învinşii
cu ură şi cu teamă mă petrec.

Moscova, februarie 1983

 

 

*din volumul „Celălalt obraz”;

* Editura Princeps, Chișinău,2007 ;

 

 

 

Publicitate