Avea, mă-nţelegi, tăticuţul
copii-liceeni,
nu orice copii!
Chpiul, drăguţul,
avea frunzuliţe-argintii.
Liceul i-aşteaptă-
merg, trap,
şi-n capul tuns
-nap-
latină, cât vrei;
cât vrei
epopei.
În cap,
ca-ntr-o şură,
încap
şi gramatică,
şi matematică,
şi literatură.
„Lui Pitagora-n nădragi
toate laturile-i bagi…”
„Iar Alexei, Gordei, Serghei,
Matvei şi Gleb şi Eremei-
tocesc pe brânci,
citesc cât pot
Canossa, Barabarossa, tot…”
Vin secoli
şi-alţi secoli
se duc de haram.
Copiii-ntorc file,
sugându-le seva.
Ştiu tot ce-a-ndurat
cumătrul Adam
şi tot ce-a făcut
madam Eva.
Băgând pe-o ureche
pe alta le iese
– nimic: apă chioară-n şuvoaie trecând-
învaţă, pe-alese,
ce n-a folosit
nimănuia, nicicând.
Ani irosiţi,
căpăţânele pline.
„O, fraţi iubiţi,
n-ar fi mai bine…”
Codri de „unu”
cu braţele-ntinse,
şiruri de „zero”, covrigi,
cu toptanul.
Fiul
repetă
livid ca şofranul:
„Cântă,
zeiţă,
mânia ce-aprinse
pe-Achil peleianul…”
Toceşte,
s-ajungă
– s-ar spune –
la maturitate,
la înţelepciune.
Acum
liceanul e mare
şi-o diplomă are.
Mai vesel la chip deodată,
acum,
ca un urs
se îmbată.
Acum
aliluia
maturitate
şi diploma-amin,
în scrin sânt păstrate
şi nu le mai scoate
din scrin.
Poveşti
şi gogoşi
şi-aiureală,
tot
ce li se da
cu „de la – până la…”
adică
opt ani
de toceală-
cu grijă-ntr-un an
vor uita.
Şi chiar
dacă scrie:
– „Ce-ai scris? prea-nvăţate?”
– „Lui tanti
i-am scris ilustrate”.
Toceala-n stil vechi,
cu profesorii mari,
la ce-o folosiţi,
liceeni-tocilari?
Ai noştri-nvăţară
cu viaţa să-nceapă:
nu trec
prin liceu
cum trec câinii
prin apă,
şi forţa
acelei ştiinţe
li-i rază
ce muncile
omului
le uşurează.
Lumină electrică,
abur,
maşină,
tot carte înseamnă,
şi-nveţi disciplină.
Vrea
tineretul
în pas să se ţie
cu tehnica nouă
la ţesătorie.
Duzini
de duzine
de gheme
să-ncapă-n cutii,
iată nopţi
de probleme.
Ca lăzile-apoi
să se scurgă
în bandă,
şi-aici
e-o problemă interesantă.
Aici
sânt problemele
adevărate:
lăzi mari,
sau lăzi mici,
ce să cate la sate?
Muncind
să supună
a cifrelor gloată,
din greu
le conduce
o mână pătrată.
Cu dinţii
pe cifre,
acesta-i războiul
şi tinerii-l poartă-acătării –
şi asta
în toiul
„raţionalizării”.
Dar cifrele
musai
s-asculte!
Şi munca-i mai mică
şi
fire-s mai multe.
Iar rubla,
uimită,
economisită,
va face
cu ochiu-i de argint,
din buget,
spre-acest tineret.
Năravul cel vechi
tot mai scoate corniţe.
Ba încă şi azi
câte-un nenea
se-nfoaie,
ştiinţa făcând-o bucăţi,
fărâmiţe,
tocind-o
ca o ghionoaie.
Da, cartea e carte.
Da-mpinge-o
cu creierul
cât mai departe.
Altminteri,
cu biciul
şi pe sus,
de urechi,
de-aici,
pe-alde-d-ăştia
duceţi-i!
Jos
liceenii cei vechi!
Trăiască
constructorii vieţii!
* traducere de Cicerone Theodorescu;
* Editura Tineretului; București; 1957.
KINO – Mama-Anarhia
Sex Pistols – Anarchy in the UK
boteugen74
BotEugen's Blog 