În fiecare om zace un călău… Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alţii.
Vreau să Vă spun despre mine că sunt, am fost şi voi fi (ştiu prea bine aceasta) până la moarte, fiul secolului, al necredinţei şi al îndoielii.
Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ…
Cea mai mare măiestrie a scriitorului este disponibilitatea lui de a scurta. Cine ştie şi cine este în stare să scurteze ceea ce a scris va ajunge departe. Scriitorii cei mari, fără excepţie, au o densitate superioară a scrisului. Şi principalul este să nu repeţi ce a fost deja spus sau ceea ce şi aşa este clar.
Râsul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când râde. Uneori e foarte greu să dibuieşti caracterul câte unui om, dar e de ajuns să-l surprinzi o singură dată râzând sincer şi brusc, şi atunci caracterul lui îţi apare ca lumina zilei.
Am deplina libertate să nu mişc un deget dacă asta mi-e voia. Ştiu că azi e la modă să te agiţi, să iei în braţe pe oricine din dragoste pentru omenie şi să te prăpădeşti plângând de duioşie. Cine mă poate obliga să-mi iubesc aproapele şi chiar omenirea voastră viitoare, pe care nu voi apuca să o văd, care habar nu va avea de mine şi care odată (nu mă interesează când anume) va pieri şi ea fără urmă, atunci când pământul se va preface într-un bloc de gheaţă şi va pluti în vid împreună cu o infinitate de alte asemeanea blocuri de gheaţă?
Oamenii sunt făcuţi ca să se chinuiască unii pe alţii.
Hai, loviţi-mă, dar nu vă mai jucaţi cu mine ca pisica cu şoarecele!
În nemărginirea propriei tale dureri găseşti uneori o plăcere tăioasă.
Jur că nu sunt un om care nu poate uita o jignire şi abia aşteaptă să se răzbune. Nu încape îndoială că dintotdeauna doream să mă răzbun pe cei care mă jigniseră, dar jur că nici nu concepeam altă răzbunare decât să-i umilesc prin mărinimia mea. Voiam să le răsplătesc răul prin bine şi mi-era destul ca ei să simtă mărinimia mea, s-o înţeleagă, ca să mă socotesc răzbunat.
Oamenii îşi resping profeţii şi îi măcelăresc; dar îşi iubesc martirii şi îi iubesc pe cei care i-au măcelărit.
* SURSĂ: CITATEPEDIA(Internet)
* ADRESĂ: http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Dostoievski
Boris Grebenshikov – Dostoievski
boteugen74
BotEugen's Blog 