Să-l sinucidem pe visător,

 

numai să nu-i spui nimic -

 

am auzit deodată în spatele meu
un glas şoptit de femeie,
venea dinspre uşa întredeschisă,
călcând pe urmele mele,
cu ochii aţintiţi pe un ecran,
asupra viselor care-mi
curgeau pe sub piele;

 

să nu-i spui nimic,

 

lasă-l să-şi caute în continuare
umbra printre semne de carte,
semnul printre umbre de arbori,
arborele printre boscheţi şi case,
casa printre  blocuri de piatră,

 

piatra de hotar să şi-o caute
oriunde îl poartă paşii,

 

numai să nu-i spui nimic -

 

se-auzea din timp în timp,
în spatele meu un şuierat scurt,
terminându-se cu un clinchet,
ca atunci când îmbraci
o sabie-n teacă;

 

să nu-i spui nimic,
lasă-l să-şi caute
umbra prin întuneric,
până îl va găsi nebunia,

 

noi nu trebuie decât să aşteptăm
momentul în care dumnezeu
îşi va lua din nou concediu
şi atunci să vezi
cum îl vor lua toţi dracii:

 

îi intentăm în secret un proces
şi-l concediem din funcţia de
manager al propriilor vise,
apoi îl dăm în urmărire
ca pe un dezertor nenorocit
care este …

 

numai să nu-i spui nimic,

 

se auzea în spatele meu
un glas şoptit de femeie
săpându-mi  o groapă.

 

de Bot Eugen